Prezentarea de faţă a avut ca obiectiv, pe de o parte, contextualizarea europeană a paşoptismului şi, pe de altă parte, identificarea marilor teme care sunt puse în circulaţie atunci, de la regim politic la construcţia identităţii naţionale.
Există în Studiile morții probleme tehnice (de exemplu, stabilirea decesului) care au suferit modificări spectaculoase în ultimele decenii, cu consecințe culturale, normative, spirituale, existențiale dintre cele mai însemnate. Același lucru se poate spune și despre modelele de analiză ale doliului sau despre legislațiile privind eutanasiera și sinuciderea asistată.
În cadrul acestei prezentări, s-au vizat mai multe domenii care au cunoscut influenţe/interpretări creştine: viziunea imperială romană (de la Constantin cel Mare până la Iustinian cel Mare), legea naturală, conceptul de libertate şi practica eliberării sclavilor, statutul femeii.
Deşi contemporani, cei doi filosofi ai dreptului care au marcat secolul XX prin poziţiile lor faţă de relativismul moral şi faţă de dreptul pozitiv aflat în slujba puterii politice, Hans Kelsen şi Gustav Radbruch, nu s-au confruntat niciodată în mod direct. Cei doi autori, primul un pozitivist declarat absolut, al doilea un pretins iusnaturalist convertit, sunt autorii unor teze care conferă sau dimpotrivă lipsesc de legitimitate statul totalitar.
A fost prezentată pe larg concepția tomistă asupra dreptului natural. Sfântul Toma d’Aquino a subliniat că legile civile nu trebuie privite ca simple deducții ale dreptului natural, ci trebuie încadrate într-un anume context social și istoric.
Se poate astfel vedea cum incompletitudinea sistemului juridic devine din ce în ce mai evidentă pe măsură ce regulile sale își propun să guverneze raporturile dintre comunități, iar nu doar pe cele dintre indivizi.
Prelegerea este partea a II-a a comunicării științifice despre Hans Kelsen și știința pură a dreptului. Aici au fost abordate următoarele chestiuni: statul și dreptul (I), dreptul și morala (II), legitimitatea legilor și garantarea supremației Constituției (III), justiția constituțională, aprecieri critice și concluzii generale (IV).
Prezentarea constituie o încercare de a chestiona atât pozitivismul, cât şi relativismul „ştiinţei pure a dreptului”, pornind de la pretinsul neokantianism al filosofiei lui Hans Kelsen.